sâmbătă, 18 septembrie 2010

Beneficiile globalizarii

Dupa ce citesti carti precum Stiglitz sau Perkins, globalizarea pare un rau conceput de un grup de persoane pentru a profita de altii.
Nu spun ca aest lucru nu este adevarat dar ideile despre libertate intr-o lume globala sunt in continuare corecte.

Desi institutiile ce au condus/ impus globalizarea sunt de multe ori daunatoare, rezultatele finale sunt greu de contestat.

Enjoy your weekend!

vineri, 17 septembrie 2010

Oare cand vom actiona?

Spuneam mai demult ca motivul principal pentru care Romanii nu o duc bine nu e faptul ca nu ar fi muncitori (nu exceleaza ce-i drept dar e un comportament pur economic) si faptul ca trebuie sa platim o clasa de persoane care ne conduc si care, inainte de a fi oameni politici sau functionari publici, sunt oameni economici.
Faptul ca sunt oameni economici inseamna ca vor lua mereu deciziile care ii ajuta sa-si maximizeze utilitatea, in conditiile in care ei sunt platiti de noi sa ia deciziile care ne vor mari noua utilitatea... sau cu alte cuvinte ca atunci cand vor fi pusi sa dea o lege, se vor gandi in primul rand cum pot sa beneficieze ei de acea lege in timp ce pun bariere de intrare pentru noi ceilalti, ca daca cineva le ofera o viata fericita in schimbul indatorarii unei natiuni, vor considera ca e o afacere buna si ca daca au posibilitatea sa isi angajeze familia in functii bine platite, in detrimentul altor candidati mai buni, o vor face fara sa clipeasca.
Nu mi-o luati in nume de rau dar... comportamentul lor este normal! Este foarte posibil ca si cel mai inversunat luptator impotriva coruptiei sa devina un corupt atunci cand ajunge la putere! La randul nostru cred ca este bine sa nu ne consideram incoruptibili pana cand cineva nu a incercat sa ne corupa cu adevarat!
Din nou, nu mi-o luati in nume de rau dar... comportamentul nostru e anormal!... Daca v-as spune ca va fur si va vand copiii unor mafioti m-ati lasa sa-mi duc planurile la capat? Situatia este similara doar ca nu sunt vanduti doar copiii vostri ci ai unei tari intregi...
Propuneam chiar sa actionam, intr-un efort care s-a dovedit fara succes. Desi a fost primita destul de bine propunerea de catre voi, cititorii, birourile mai multor senatori au mi-au spus ca vor pune respectivele chestiuni "pe lista"... si acolo au ramas.

Acum am gasit un filmulet foarte interesant, de weekend, pe care vreau sa il impartasesc cu voi. Este un film despre tari ca a noastra care asteapta de la alte tari sa le faca ordine in sistemul public... si asteapta... despre interesele din fiecare tara, despre oameni care au luptat si lupta impotriva coruptiei.
Pana cand vom avea o "societate civila" adevarata, este bine macar sa constientizam problemele si sa ne dam seama de faptul ca doar noi putem schimba ceva si doar TU ai interesul sa iti mearga mai bine!

Vizionare placuta si have fun in weekend.

Pentru cei care vad inflatia galopand...

Aparent evolutia Aurului pana la maximele istorice si saltul argintului din ultima vreme a insemnat ca cei care au mizat pe inflatie au dreptate.
Totusi, N.Roubini recomanda din nou (conform zerohedge) marcarea profitului si pozitii scurte pe metalele pretioase.
Explicatia este cam aceeasi pe care am dat-o si eu aici.
In plus, Roubini ne mai arata si sezonalitatea aurului care ajunge la peak in Septembrie.

Cu alte cuvinte scenariul deflationist nu este infirmat de aceasta miscare.

miercuri, 15 septembrie 2010

2 ani...

Au trecut deja 2 ani de la momentul in care intreaga lume a amutit la anuntul ca Lehman Brothers a dat faliment. Atunci o lume intreaga a vazut ca imposibilul se poate produce... oricand!
Imaginile cu absolventi de MBA imbracati la costum care paraseau cladirea de pe Wall-Street au facut inconjorul lumii la fel ca imaginile unui al eveniment dintr-un alt septembrie.

Ce s-a intamplat intre timp?
Nu multe! Guvernele din intreaga lume au intervenit, nationalizand pierderi private cauzate de castigurile excelente din perioadele precedente, bancile au profitat de moment si si-au redresat situatia financiara, revenind repede pe plus, vulturii au tabarat pe entitati destul de mari cat sa atraga atentia de la lucrurile importante si sa permita speculatii profitabile, lumea s-a impartit intre cei care vad ca urmeaza intai deflatie, cei care asteapta inflatia si analistii publici ce vad doar cresteri economice sustenabile.
"Noi" ne-am luat un imprumut de la FMI, intai ca centura de castitate, apoi ca ultima speranta de a pastra situatia sub control, am restructurat destul de panicard sectorul privat crescand totusi productivitatea pe seama cresterii volumului de munca, am uitat complet de cresterile salariale promise in campania electorala, am taiat salariile bugetarilor dupa ce le-am crescut pe cele ale cui trebuie, am crescut TVA-ul si acum asteptam si cresterea economica...

Pe scurt, eu cred ca au fost 2 ani din care putem invata multe, atat despre urmatorii ani cat si despre tot restul vietii.
Pacat ca dupa ce acum le vom invata, in cativa ani le vom uita ca de obicei.

Ce urmeaza?
Din punctul meu de vedere consider ca bounce-ul pe care am stat in ultimul an s-a cam terminat.
In primavara toti spuneau ca Eur va ajunge sub paritatea cu USD si ca lucrurile vor merge bine in US si rau in EU. Am spus de pe atunci ca desi nici EU nu sta bine, US arata mult mai rau din punct de vedere fundamental...
Acest optimism referitor la US, faptul ca EU a iesit mai tarziu din vizor si sentimentul pozitiv al pietelor au ajutat mult la bounce-ul acesta dar... pe piata se observa in ultimele zile ca lucrurile se schimba.

Dupa ce Eur ajunsese la 1.2, a urcat usor si apoi a sarit spre 1.3.
Aurul si argintul au avut o perioada interesanta in ultimele zile aratand ingrijorarile din intreaga lume.
Japonia s-a cam saturat de modul in care US controleaza economia mondiala si face miscari puternice.

Cu alte cuvinte sentimentul pietelor se schimba aducand cu el o modificare majora a perceptiei fiecaruia dintre noi referitor la ce urmeaza. Iar modificarea perceptiei modifica la randul sau comportamentul. Nu mai spun ca modificarea comportamentului unui numar semnificativ de persoane duce lamodificari economice mai mari.

Chiar daca spuneam ca va mai dura un timp... chiar daca ma asteptam ca lucrurile sa se deterioreze doar prin noiembrie- decembrie acum, dupa ultimele miscari am impresia ca lucrul acesta se va intampla ceva mai repede.

Merg in continuare pe varianta deflationista si cred ca miscarile din ultima vreme pe aur si argint sunt motivate doar de promovarea intensa a acestora din ultima perioada, concomitent cu inrautatirea rapida a sentimentului. Sper sa nu fie nevoie sa reassesez aceasta ipoteza dar numai viitorul ne va arata ce ne asteapta.

Mult succes tuturor in perioada urmatoare! Vom mai avea ani buni de strans din dinti si stramtat cureaua. Totusi, noi romanii am trecut prin 1997-1998 asa ca sper ca suntem caliti. Revin insa la o intrebare mai veche...
Oare e mai bine sa se prabuseasca totul intr-o luna sau sa scada usor usor timp de mai multi ani? Oare functioneaza mai bine "terapia graduala" sau "terapia de soc"?... sau terapia graduala facuta haotic pentru a proteja/incuraja finii si nepotii?

luni, 13 septembrie 2010

Un mogul intr-un picior, ghici ciuperca ce-i...?

Asa il descria unul dintre cititorii acestui blog pe mogulul arestat preventiv intr-un post in care povesteam despre un scandal care inca nu a ajuns in media.
Ce hilara mi se pare aceasta denumire... arestat preventiv... pai trebuiau sa-l aresteze preventiv inainte de prabusirea FNI, nu acum:)).
O armata de oameni a inceput sa comenteze... care ca e un abuz, care ca in Romania aveam de-a face cu o dictatura de care nu ne dam seama, care ca avem de-a face cu un razboi personal...
In mare, toate aceste declaratii sunt corecte: Romania e tara in care tot ce se intampla si tot ce nu se intampla este un abuz, traim intr-o dictatura... sau mai degraba intr-o oligarhie pentru ca Basexu nu e singurul mare papusar si pentru ca de obicei marii papusari se inteleg intre ei ca sa nu vada "poporul" sforile, si da, sunt razboaie personale care ajung publice...

Ma surprinde insa altceva: SOV vine dupa un lung sir de oameni publici dusi la racoare pe termen scurt in scandaluri de media.
Si surprinzator, vine dupa un sir de arestari in randul prietenilor presedintelui!

Popoviciu este un vechi cotizant in campaniile electorale portocalii... trimis la bulau!
Dan Senzationescu, unul dintre putinii care l-au promovat pe Basexu in campanie, a ajuns la bulau!
Craioveanul Slomon, un alt puternic sprijin al lui Basexu a fost arestat... si la fel ca si cei de mai inainte, a fost eliberat.
Lista ar putea continua cu altii dar cred ca am inteles cu totii despre ce e vorba.

Despre SOV se spune ca este un oponent puternic al lui Base... Oare?
Stim cu totii cum vedetele in cautare de promovare ieftina suna la Cancan sau Click pentru a aparea pe undeva cu un nou scandal si cateva poze de paparazzi facute fix dupa ce au iesit de la salon... Nu ni se pare ciudat in aceste conditii ca Prostanacul l-a vizitat pe Sov in ziua de dinainte a dezbaterii televizate? Daca raspunsul este nu, atunci nu ni se pare ciudat ca SOV, un ventriloc nevazut l-a chemat pe favoritul lui in vizita intr-un moment asa de important desi vizita era atat de riscanta? Si daca raspunsul e in continuare nu, oare nu ni se pare ciudat ca s-a aflat asa de usor de o intalnire "secreta"? Si daca raspunsul este in continuare nu, nu ni se pare ciudat ca tocmai Academia Catavencu, membra a grupului Realitatea Catavencu patronat de stim noi cine a fost prima care a publicat informatii despre tainica intalnire, desi aceasta academie are jurnalisti, nu paparazzi si desi jurnalistii de aici si-au dat demisia ulterior, nemaisuportand interventiile patronului in planul editorial... Si daca raspunsul este iar "nu" va recomand doar sa cititi informatiile de aici. Sau poate sa le citesc eu in caz ca am luat-o razna cu teoriile conspirationiste!

Putine lucruri se intampla fara un motiv anume... in mai ales in Romania, o tara in care anumite persoane au profitat si profita de o masa mare de manevra si o populatie dezbinata, dezamagita si dezinteresata, pentru a isi face jocurile. Iar readucerea in discutie a unui dosar atat de vechi, chiar este ciudata in conditiile in care se pusese praful pe el si toata lumea credea ca nimic nu se mai misca.

Intrebarea ar fi de ce ajung la bulau cei care l-au sustinut pe actualul presedinte? Aici lucrurile se complica si de aceea e nevoie sa emitem mai multe scenarii:
1. Basexu ii trimite la bulau pentru termene scurte in asa fel incat sa-i scape apoi de urmariri in cazuri ce ar putea degenera in altceva daca el nu ar mai manui sforile justitiei (in cazul in care justitia da o sentinta definitiva si irevocabila, urmarirea penala nu mai continua);
2. Se doreste abaterea atentiei de la probleme mai grave si de aceea se foloseste carnea de tun cea mai apropiata pentru a se regiza un scandal mediatic (stiut fiind faptul ca nici un dosar "televizat" nu s-a soldat cu condamnari);
3. Presedintele nu este principalul papusar sau actiunile lui de acumulare a puterii din ultima vreme au speriat alte persoane din oligarhie, motiv pentru care oamenii fideli lui incep sa aibe probleme;
4. Basexu doreste sa se diferentieze de "infractorii" acestei tari si de un partid care slabeste pe zi ce trece, pentru a isi asigura credibilitatea necesara sustinerii altei persoane in rolul de presedinte jucator sau a unui alt partid la urmatoarele alegeri;
5. Chiar daca justitia e oarba si cand vine vorba de dovezi, procuratura isi face totusi treaba si ii prinde intr-un final pe baietii rai (nu e nici o legatura intre acuzati si sprijinul adus presedintelui);

Itele acestei povestioare par foarte incurcate si probabil nici macar trecerea timpului nu le va mai clarifica. Ce vom afla noi este oricum trecut prin multe filtre dar poate intr-un final ne vom prinde care a fost strategia din spatele tuturor acestor miscari.

Si totusi... pentru cei care isi mai amintesc...
"The owls are not what they seem"...
:)

A'nceput deja sa cada, un oras... acum a stat.

Am tot vorbit despre gresala "specialistilor" de a salva ce nu ar trebui salvat, punand mult mai multa presiune asupra tuturor. Am mai vorbit despre faptul ca un sistem Ponzi nu poate functiona la nesfarsit si ca la un moment dat pica precum Caritas-ul mioritic.
Am mai vorbit si despre cat de dificila este situatia statelor americane si cum situatia din Europa este doar o gluma comparativ cu ce e peste ocean.

Acum a venit momentul in care inca un oras trebuia sa dea faliment, nemaiputand plati datoriile acumulate cu veniturile pe care reusesc sa le obtina. Orasul se numeste Harrisburg si se afla in Pennsylvania. Acum a primit un bailout in ultimul minut din parta statului pentru a isi putea plati datoriile pe termen scurt. Aceasta e cea mai trista veste... pentru a imprumuta pe viitor bani necesari rostogolirii datoriilor va fi din ce in ce mai greu. Sa sporeasca veniturile... m-as mira! Are la fel de multe sanse sa isi plateasca datoriile dupa primirea acestui bailout cat are sa castige acea suma la Loto. Cu alte cuvinte, acest mic bailout sunt doar bani ai contribuabililor din intreg statul, aruncati pe o investitie publica intr-o localitate. Un fel de "toti romanii platesc primaria din Caracal... de care se bucura doar locuitorii din... Caracal" (Caracalul e doar un exemplu).

Problema este ca sunt foarte multe orase (si chiar state) aflate in situatia Harrisburg. Ma intreb care dintre ele se va dovedi la fel de dispensabila ca si Lehman? Deocamdata majoritatea statelor se lupta sa nu dea ele tonul in ce priveste plata datoriilor acumulate din bonduri... pentru ca nu da bine la imagine si dauneaza tuturor.

duminică, 12 septembrie 2010

Nevoia unei paradigme noi

Intr-un final m-am intors din concediu. Mi-am dat seama ca e primul concediu de 2 saptamani pe care l-am avut in ultimii 6 ani. Si mi-am mai dat seama ca mi-a placut.
Am avut insa o mica problema. Sambata trecuta am trecut din nou prin Romania si mi-am redeschis Blackberry-ul... aveam o multime de mailuri necitite, o multime de raspunsuri de dat si o multime de intrebari de pus. Am incercat sa ma uit doar pe ce era mai important iar efectul nu a fost tocmai bun: a urmat o saptamana in care in ciuda conditiilor perfecte, nu am mai dormit la fel de bine stiind cate voi avea de facut cand ma intorc.

Dupa vacanta nu voi incepe cu analize... am pierdut legatura cu ce s-a intamplat in lume aproape complet in aceste 2 saptamani (si a fost incredibil de bine). Ba chiar va voi ruga sa imi recomandati cateva articole, posturi, stiri etc. care sa ma puna cat mai repede la curent cu ce s-a mai intamplat.

Voi reveni insa la o tema destul de draga mie: fericirea!
Imi amintesc acum multi ani aveam o "gasca" de prieteni cu care mergeam pe munte. Luam sambata personalul spre Brasov, ne dadeam jos la o statie, cumparam cateva conserve si paine (ne costa cam cat ma costa acum drumul zilnic cu masina pana la serviciu), urcam cat ne tineau picioarele, puneam cortul si urma o zi sau o saptamana in care auzeam doar sunet de chitara si rasete...
La un moment dat un amic ne-a spus ca se angajeaza, ca va fi un pic ocupat dar ca are nevoie de bani ca sa isi schimbe echipamentul de munte. Urmatoarele saptamani nu a mai fost cu noi deoarece era ocupat sau obosit. Urmatoarele luni a venit doar de cateva ori. Apoi am inceput sa-l vedem din ce in ce mai rar deoarece muncea tot timpul, uneori chiar si in weekend, iar cand nu muncea era prea obosit ca sa mai colinde pe coclauri.
L-am intrebat de ce mai continua sa munceasca daca deja are bani pentru echipamentul pe care si-l dorea + pentru urmatorul an de plimbari montane si ne-a zis ca... are ceva important de terminat.
Acum intreaga "gasca" munceste din greu si desi ne propunem in fiecare luna sa facem o iesire "ca alta data", rar reusim! Ultima oara am mers cu personalul de 6 acum vreo 3-4 ani, doar ca sa ne amintim cum era:).
Ne-am obisnuit cu totii cu acest program, ne-am obisnuit cu totii sa avem nevoie de din ce in ce mai mult pentru a fi "fericiti".
Vorbeam mai demult despre adevaratul sens al economiei si spuneam ca "Economia Fericiri" are o mare problema in a cuantifica fericirea.
S-au facut anumite incercari incepute de A.Oswald care compara pierderea unor chestiuni care te fac fericit (familie, timp, pozitie etc.) cu pierderea unei parti din venitul lunar sau alte incercari de cuantificare a faricirii.
Flavian mi-a propus mai demult, pe o tema asemanatoare un post extrem de interesant pe care va recomand tuturor sa-l cititi... macar o data.

Pentru ca apoi vreau sa va intreb:
Care este cea mai importanta sursa de fericire pentru voi?


Oare nu cumva ar fi cazul sa modificam valorile noastre si sa gasim o sursa de fericire mai puternica si mai sustenabila decat consumul de bunuri si servicii? Oare nu cumva avem nevoie de o paradigma care sa nu mai lege totul de consum? Oare ar trebui sa fim fericiti ca ne-am facut o casa pe care o vom plati in urmatorii 20-30 de ani si ca ne schimbam masinile la fiecare 3-5 ani sau ar trebui sa muncim mai putin si sa traim mai mult?

Ma voi gandi la aceste lucruri maine dimineata... in drum spre munca:)). Pun pariu ca pana luni seara toate aceste intrebari vor fi deja trecute iar eu voi fi prins din nou in vartejul muncii.

Si in incheiere sa va las sa va uitati la un filmulet ce arata un exemplu de tara care reuseste sa fie fericita desi nu se bazeaza pe consum. Si ei sunt latini, ca si noi... Dar ei nu sunt balcanici!