vineri, 1 octombrie 2010

Un imn al noilor generatii libertariene...

Cel mai probabil oamenii nu se nasc dorindu-si stat minimal sau chiar disparitia completa a statului.
Ajung sa-si doreasca asta cand vad ca statul a ajuns din servitor al celor care muncesc, un stapan de sclavi...
Ma critica cineva mai demult cand spuneam ca frunzulita a fost mult supraevaluata spunandu-mi ca aceia sunt bani europeni iar europenii sunt cinstiti...
Ma facea sa rad atunci... dar subiectul era prea trist ca macar sa zambim!
Sunt un om care munceste mult si castiga acceptabil. Ma intreb insa cum se simte aceasta inegalitate pentru cetateanul mediu ce castiga 1500 ron/luna... sau pentru cetateanul median ce castiga 1300 ron... Nici nu ma mai gandesc la cei de jos care... strang cureaua...
Oare cum o fi sa stii ca din putinul tau, platesti un nesimtit care sa joace supaplex pentru de 5 ori salariul tau, sau pe cineva care sa foloseasca un limbaj de lemn in discutiile cu oamenii pentru de 10-20 de ori salariul tau sau ca tu ai platit masinile, casele si vacantele exotice ale unui "baiat destept" pe care nu il vei ajunge niciodata din urma...?
E imbucurator sa vezi ca oamenii incep sa ia actiune. E trist sa iti dai seama ca sunt probabil ultimii ani in care se poate schimba ceva!
Nu ascult in mod normal hip-hop dar... era pacat sa nu postez acest cantec!

joi, 30 septembrie 2010

despre perceptii si stiri - US si EU

Astazi a fost o zi fantastica pentru a demonstra un lucru stiut...
Perceptia e extraordinar de importanta!... mai importanta decat orice altceva!
Azi a fost ziua in care in US s-a anuntat cum cererile de somaj au scazut si cum PIB-ul e mai mare decat se credea...
Tot astazi am avut parte de stiri extrem de negative despre Europa: Irlanda a aprobat o suma imensa pentru bailoutul sectorului bancar (sarmanii de ei cum primesc bonusuri din banii contribuabililor), crescand astfel deficitul bugetar la 32% din PIB-ul tarii... Oh da... aproape dublu fata de valoarea din Grecia din momentul in care lumea ii canta prohodul; in exact aceeasi zi, Spania, tara in care falimentul unei bancute managerizate de preoti a cutremurat lumea, a fost downgradata de S&P...

Ce s-ar fi intamplat acum daca omenirea era in acelasi mindset ca acum cateva luni?... Amintiti-va ce se scria acum 4 luni despre evenimente minore... Amintiti-va cum intreaga lume facea ce scriau ziarele pentru ca... stiau ei...
Acum probabil ca va dati seama de ce spuneam ca atunci cand mainstreamul spune ceva... incercati sa va uitati macar pentru un moment in alta parte!

Dupa ce vedem ce zi trista a fost azi pentru Europa si ce fiesta dincolo de ocean, dupa ce ne putem imagina ce efecte ar fi produs astfel de masuri acum doar cateva luni, ne uitam pe graficele zilei de azi.... si vedem ce?
pe eur/usd, pereche care acum cateva luni ar fi fost puternic lovita... s-a apreciat in continuare!... E drept ca a crescut volatilitatea dar... s-a apreciat! In conditiile in care lumea fuge in continuare de USD dar acum s-ar putea speria si de Eur, am putea crede ca lumea a fugit catre aur... dar nici aurul nu a crescut!
In plus, desi Europa a anuntat date extrem de proaste, bursa a incheiat intr-o oarecare crestere dupa "anunturi"... in aceeasi perioada in care bursele din US erau pe rosu!

Concluzia: stirile de astazi au avut un efect marginal sau chiar un efect contrar asteptarilor!
Motivul? suntem intr-o perioada in care optimismul din US s-a diminuat iar acum oamenii devin mai pesimisti... Stirile au intr-adevar efecte, dar nu imediat ci mai degraba dupa ce anumite idei sunt repetate destul cat oamenii sa ajunga sa le considere ale lor.

Nu uitati insa nici ce spuneam despre problemele economiei europene... Sunt multe bube aici desi parca nu la fel de multe ca in alte parti... cel putin la nivel declarativ.
Intre timp, aveti grija pe cine ascultati, aveti grija la ce emisiuni va uitati... aveti grija ce cititi!

Un articol pe care vi-l recomand este acesta: Motivul pentru care politica de "Quantitative Easinng" nu functioneaza... un articol serios, cu destule trimiteri bibliografice pentru cei care vor sa verifice teoriile, care incearca sa demonstreze ceva ce conducatorii lumii de azi nu vor sa auda!

marți, 28 septembrie 2010

O zi pasionanta...Eur, usd si aur.

Ieri nu am scris nimic. Nu pentru ca nu aveam ce sa scriu ci pentru ca am fost suparat. Negru de suparare chiar, pentru ca am vazut ca atunci cand e vorba despre sistemul public si de alocarea banilor, "lucrurile nu sunt ce par a fi".
Azi mi-am dat seama ca daca nu pot schimba ceva, as face mai bine sa accept acel ceva sau sa-i intorc spatele. Asa invatam odata intr-un training de inteligenta emotionala. Si tot prost am ramas din punct de vedere emotional:)!

Azi insa a fost o zi foarte interesanta asa ca imi face placere sa scriu din nou.
Motivul pentru care a fost asa interesanta ziua de azi?
Scriam inca de vineri despre jocul eur/usd in jurul unui prag psihologic 1.35. Comportamentul acestei perechi a fost de-a dreptul delicios:
S-a purtat precum un copil sfios care crede ca nu are voie sa faca ceva dar... vrea!
Vineri a testat 1.349 dupa care s-a retras usurel. Luni a pornit indecis, dupa care s-a gandit sa mai incerce. A incercat si a reusit! Pentru o scurta perioada, Eur/usd a fost peste 1.35... dar s-a speriat. Ajunsese la TP-ul multora asa ca a luat-o in jos ca si cand cineva l-ar fi pleznit peste maini.
Azi a fost ceva mai hotarat, a urcat de vreo 2 ori pana la 1.349 si cand sa mai testeze din nou nivelul 1.35, americanii au publicat datele:
Increderea consumatorilor americani in economie a scazut destul de mult... pana la nivelul asteptat doar de cei mai pesimisti dintre experti. Asta inseamna ca oamenilor le e ceva mai teama sa cumpere decat luna trecuta, ca privesc viitorul ceva mai nesiguri, ca se vor abtine de la a-si baga pielea la saramura pentru o "investitie" mai mare intr-un bun care va aduce in continuare costuri.
Vazand asta, perechea Eur/Usd a prins curaj, nemaiasteptand alte testari ale pragului de rezistenta.
A trecut prin ele cu viteza si Eur s-a apreciat in fata Usd.

Mai interesanta a fost evolutia aurului! Spuneam ca nu am incredere in acest metal ca fiind "salvarea" din fata crizei din simplul motiv ca in afara de valoarea atribuita istoric, el nu reprezinta foarte mult. Nevoia de un astfel de bun e relativ mica asa ca... in caz ca lucrurile iau o intorsatura dramatica, parerea mea e ca nu aurul va fi castigator ci banii... Daca insa tot sistemul monetar pica, intre aur si motorina as alege... motorina... intre aur si paine as prefera... painea... iar intre aur, paine, motorina si un pistol as prefera cu siguranta pistolul! Pun pariu ca intr-un moment de criza ar avea un "randament investitional" mult mai mare, chiar daca pt mine doar in scop de autoaparare.
Aurul a sarit astazi intr-o zi, cat alte lucruri in zece, atingand desigur, un nou punct de maxim care il va readuce (oare pentru a cata oara) pe primele pagini ale ziarelor.
Nu sunt sigur ca inteleg exact de ce in conditiile in care piata muncii se inaspreste fiind din ce in ce mai greu sa pastrezi locul de munca sau sa gasesti altul nou (element inclus in indicele increderii consumatorilor), oamenii care nu stiu daca maine vor mai avea un job si-ar lua bijuterii!
Nu sunt sigur ca inteleg de ce in conditiile in care asteptarile privind inflatia scad, oamenii ar da navala sa cumpere bunul despre care ei cred ca isi va pastra valoarea... in perioade inflationiste!
Cred insa ca aceasta piata este condusa acum de niste fosti investitori in imobiliare, oameni cu destul PR si pricepere cat sa poata crea o fobie.

Si se mai intampla un fenomen ciudat: de obicei, atunci cand lucrurile mergeau prost, americanii ieseau din de pe piata financiara si intrau in bani... bani cu care isi cumparau bonduri guvernamentale. De aceea, nu rar s-a intamplat ca dupa anunturi negative, piata bursiera sa scada dar Usd sa se intareasca. Azi insa, dupa scaderea   de acum cateva ore, bursele din US au revenit in teritoriu pozitiv...

Exact asa cum spuneam... o zi pasionanta!

duminică, 26 septembrie 2010

Visul "romanesc":)

Pentru ca in continuare e weekend, continui cu un post mai putin serios.
Se tot vorbeste despre "American Dream" si de faptul ca aceasta "programare mentala" i-a facut pe americani sa se supraindatoreze, sa recurga la credite subprime, sa formeze bule speculative, sa porneasca adevarate "caritasuri" economice in cautare de profituri mai mari si mai mari.

Ma intreb daca noi romanii suntem cumva programati mental sau genetic in acelasi sens?
Initial credeam ca nu dar cateva discutii recente mi-au deschis ochii!

In primul rand acum cateva luni, cu ocazia unei conferinte la care fusesem chemat in UK, am vizitat o prietena veche ce s-a stabilit la Londra. Ea mi-a zis ca ii place extrem de mult acel oras cosmopolit, adora sa se loveasca la fiecare colt de strada de o mostra de cultura, i se pare fantastic sa lucreze intr-un mediu multicultural, castiga bine si a reusit sa creasca mult... dar ca ii e din ce in ce mai greu.
Motivul pentru care ii e din ce in ce mai greu este acela ca discutiile cu parintii si prietenii de acasa merg de obicei pe un tipar binecunoscut:
- De cat timp lucrezi acolo?
- De 3 ani.
- Wau... super!... si cat castigi?
- Destul de bine... cam XXXX lire/luna.
- Si... ti-ai luat casa acolo?
- NU
- Ah... Dar ce masina ti-ai luat?
- NU mi-am luat masina... oricum nu s-ar merita sa o folosesc prin Londra...
- Aha... Si... te-ai casatorit?
- NU inca...
- Pai si atunci... de ce te chinui acolo?

Vi se pare cunoscut stilul? Dar intrebarile? Nu cumva reprezinta ele cele mai importante lucruri pentru noi romanii? Casa + Masina + Familie?...
Atunci mi-am dat seama ca si noi suntem programati de frustrarile unor parinti sau rude care au stat ani de zile cu chirie la ICRAL, care au strigat noaptea la ora 2 lista pentru un autoturism Dacia pentru care au asteptat pe lista timp de zeci de ani si pentru care nunta cu strigatul darului si "jecmanirea" rudelor sarace era modul in care se obtinea "avansul"... Ca "asa e obiceiul"!

Daca programarea mentala e una izbitoare, m-a surprins ideea de "programare genetica" despre care am aflat la o bere, intr-o discutie despre un studiu nepublicat al unor persoane de la academia romana, studiu pe care nu l-am vazut asa ca ar putea fi la fel de bine o gluma (in general nu as cita lucruri auzite la o bere, dar acum e weekendul cu posturi "light" iar tema se potriveste prea bine).
Studiul ar spune ca din cauza zonei in care ne aflam, Romania a trecut prin o lunga serie de razboaie si de perioade de ocupatie.
In aceste razboaie participau, in prima linie, oamenii "cei mai viteji", oameni care de foarte multe ori nu se mai intorceau sau care mureau din cauza ranilor. In perioadele de ocupatie, persoanele curajoase, care incercau sa se elibereze sau sa organizeze rebeliuni erau omorati sau torturati in public pana la moarte. Supravietuiau in principal cei pentru care vorba "capul plecat sabia nu-l taie" a reprezentat un motto in viata... Iar noi suntem urmasii lor! Noi le purtam mai departe genele si nu mentalitatea sau inteligenta bazata pe teoria jocurilor ne impinge sa fim slugarnici, supusi si dezbinati ci selectia genetica... cea care a facut spre exemplu ca femeile homo sapiens sa aibe cei mai mari sani dintre toate mamiferele.

Chiar daca teoria aceasta privind selectia genetica a romanilor poate fi usor combatuta cu cunostintele din inteligenta artificiala, care arata ca e mai putin important cum construiesti sistemul si mult mai important cum il educi, ea ramane interesanta si amuzanta in acelasi timp.

Acum, in incheiere, va intreb ce credeti ca mai suntem "programati" sa ne dorim sau cum altfel suntem "programati" sa ne comportam?... Ce altceva ar mai constitui "visul romanesc"?

Daca a fost interesant, da-le si prietenilor sansa sa citeasca!

A apărut o eroare în acest obiect gadget