vineri, 12 noiembrie 2010

Cat mai multi G...

Telefoanele au 3 si se vorbeste de 4... Femeile au unul si bun:)... Omenirea insa are in aceasta perioada 20...
Cei 20 de G s-au intalnit la Seul pentru a pune lumea la cale...
Sperantele fiecarei tari sunt desigur o pozitie avantajata in comertul international si aruncarea problemelor catre ceilalti.

Dorintele US spre exemplu ar fi obligarea (democratica si liberala) a Chinei sa-si aprecieze nenorocita aceea de moneda... Ca din cauza lor americanii nu mai cumpara produse americane...
E ciudat ca si-au dat seama de acest lucru... se intampla de cativa zeci de ani dar pana acum nu prea se uitau la etichete...
Ciudat veti spune... cum de nu au observat ca mare parte din ce consuma e produs in afara US cand aveau pe langa etichete si datele statistice cu deficite comerciale ce nu se mai opresc... Adevarul e ca atata timp cat ei invarteau banii iar ceilalti le ofereau produsele, oricum nu prea conta. Si inainte cererea de bani era mare.

Alte state se tem de QE-ul american... Acestia sunt bani fierbinti aruncati de nebuni in piata, care fug din tarile lor si ajung sa controleze resursele din alte tari... ba chiar mai mult, fug spre alte tari in cautare de randamente maxime iar cand pleaca e prapad...

Acestor tari nu prea le place QE-ul iar incercarea americana de a solicita celorlalti sa nu isi devalorizeze monedele iar Chinei sa si-o aprecieze pare chiar hilara... Adica ei arunca 600MiliARDE USD in piata ca sa-si devalorizeze moneda dupa ce au aruncat 1.8 MiliARDE in ultimii 2 ani... fara efecte majore asupra economiei lor...

Citatul mi se pare de-a dreptul savuros:
But the U.S. position has been undermined by its own central bank's decision to print $600 billion to boost a sluggish economy, which is weakening the dollar.

Ca o opinie personala, cred ca efectele discutiilor G20 vor fi la fel de folositoare ca si talkshowurile noastre... se vor balacari timp de cateva zile aruncandu-si praf unii in ochi celorlalti, vor "vorbi vorbe" in incercarea de a motiva printr-un bine colectiv niste actiuni facute strict in scop lucrativ, vor trage o serie de concluzii populiste de care vor uita a doua zi si... cam atat.

Intre timp, S-au publicat performantele economice de Q3...
Englezii au mai putina incredere in economia lor decat luna trecuta, americanii mai multa,

PIB-ul Germaniei nu mai are cresteri marginale dar la 3.9% Q3 Yoy nici nu stiu cat te-ai mai astepta la mai mult, Ungaria are un PIB in crestere cu 1.6%, Cehia cu 3%, Bulgaria cu 3.4%

Romania cu 2.3%.... Ah la naiba... Romania are un minus in fata acelei cresteri dar nu stiu ce inseamna...
O sa vina don'Presedinte si cu ala micu sa ne spuna ca noi nu trebuia sa fim loviti de criza asa ca nu trebuie sa beneficiem nici de iesiri temporare... da' ei ne conduc bine iar opozitia e de gashca! Dormiti linistiti ca are cine sa vegheze pentru voi... "E" profesionisti destui si la putere, si in opozitie si in guvern si in Parlament...
Noroc cu G-urile domnisoarelor aspirante la "pozitii" politice ca mai punem de cate un sexgate si holbam ochii la TV... ca'n rest...

Weekend placut tuturor

Etapa urmatoare

Nu... nu ma refer la vreun campionat de fotbal care tine acum prima pagina... ma refer la ce urmeaza probabil in istoria mai multor state ce au crescut intr-un an... cat altii in 10.

Partea cea mai interesanta in astfel de cresteri e ca pe nimeni nu mai intereseaza evolutia unui coeficient Gini pentru ca toti o duc mai bine. Cand stomacul este plin si chiar si muncitorul necalificat isi permite sa-si ia masina noua si o plasma pe perete, faptul ca alte persoane beneficiaza de 1000 de ori mai mult decat tine de acea crestere, e un lucru mai putin important.

Faptul ca un angajat al statului a castigat de 30 de ori mai mult decat respectivul muncitor... doar pentru ca e angajat al statului... faptul ca un director de banca a castigat de 150 de ori mai mult decat acel muncitor necalificat... sunt lucruri necunoscute si in plus explicate oarecum: persoana din administratia publica este coleg cu cineva care are un salariu mizer asa ca toate salariile trebuie crescute proportional iar directorul de banca a facut un MBA "jmecher" pe care a platit multi bani insa ale carui cunostinte puteau fi gasite in destul de multe manuale de anul 1 si2 de facultate... ca sa nu mai spun de responsabilitatea imensa pe care o are din acea pozitie... jucandu-se cu miliarde! Daca greseste va primi cu siguranta un bailout de la toti muncitorii necalificati pentru curajul de a incerca, priceperea de a impacheta pierderile in asa fel incat acestea sa fie cumparate in continuare si nebunia de a incepe un joc din care toti vom pierde... toti in afara de Fabrice Tourreii acestei lumi.

Diferenta de beneficii si putere financiara devine insa un lucru important cand lucrurile nu mai sunt roz. Atunci cand muncitorul necalificat isi da seama ca el trebuie sa munceasca de o luna pentru a plati ceva ce o persoana mai aproape de locul de intrare a banilor in economie face in cateva minute... ca el nu mai are masina noua si plasma de pe perete e tot a bancii... lucrurile se schimba.

Problematic este insa faptul ca sistemul presupune ca muncitorul necalificat ce a ales sa se indatoreze pentru niste bunuri pe care le considera normale a fost complet rational in acel moment si nu s-a lasat pacalit... asa ca trebuie sa-si plateasca datoriile.
Faptul ca regulile jocului se schimba pe parcurs nu mai conteaza... faptul ca dobanzile se modifica e apa de ploaie. Faptul ca puterea de negociere a muncitorului necalificat in momentul in care a semnat acel contract fara sa se uite... din nou nu inseamna nimic.

Soarta acelui muncitor necalificat e asemanatoara cu a japonezului din filmul de mai jos... El trebuie sa munceasca pentru a se autosustine intr-o stare jalnica, in conditiile in care a pierdut tot rezultatul muncii de pana atunci. Interesant este ca japonezul din film nu era muncitor necalificat, asa cum nici noi nu suntem muncitori necalificati...

Ma intreba cineva zilele trecute cum vad eu viitorul... asa il vad: foarte multi oameni muncind pentru nimic, dupa ce au pierdut totul, fara sa aibe posibilitatea de a agonisi din nou ceva, state care impun taxe imense pentru a plati datorii mai vechi, obligand oamenii care scapa initial (nu aveau datorii) sa devina usor usor ca japoneul din film. Si mai vad o clasa de oameni care "se descurca" din ce in ce mai bine, au din ce in ce mai multa putere si controleaza din ce in ce mai mult vietile celorlalti... ei sunt sefuletii din administratia publica sau Tourreii de care vorbeam mai devreme.

Voi in ce categorie va aflati? sunteti Tourrei sau muncitori?

miercuri, 10 noiembrie 2010

Incepe veselia globala!

Oh da... intreaga lume are probleme dar problemele se vor manifesta diferit in fiecare zona.

Hai sa le luam la rand:
America cea puternica si stabila...in care somajul scade iar pasarelele ciripesc... a fost downgradata de un alt "pol de putere in formare" despre care am tot vorbit.
Motivele sunt cat se poate de credibile. Va voi spune doar doua, urmand ca pe celelalte sa le cititi voi singuri:
- Criza din US este departe de a se fi sfarsit iar economia americana va intra intr-o recesiune lunga (spun modelele economice ale micutilor chinezi ce studiaza insa intens la universitati occidentale)
- Deprecierea dolarului dorita de catre US este doar un semn al datoriilor uriase pe care le au americanii si pe care doresc sa le plateasca prin devalorizare, lucru negativ pentru creditori.

De aceea, incepand de astazi, America nu mai este AAA ci doar A+.
Ciudat e ca americanii doreau sa exporte aceste datorii si mizau pe faptul ca anumite alte tari le vor cumpara cu bratele deschise... Va suna cunoscuta aceasta abordare?

Concluzia trasa de Dagong Global Rating Agency nu o mai traduc:
"On the contrary, it is likely that an overall crisis might be triggered by the U.S. government’s policy to continuously depreciate the U.S. dollar against the will of creditors."
Acest lucru afirma ceva ce spuneam si eu si ce s-a intamplat in Japonia, acum multi ani: desi piata balteste de bani, investitorii nu se inghesuie sa ii preia ci prefera mai degraba sa evite orice imprumut. Mai mult, chiar si cumpararea de bonduri e afectata de neincrederea in primirea platii de la guvern asa ca dobanzile cerute cresc in concordanta cu riscul... lucru ce pune o problema si mai grava intregului sistem.

Dar problema nu e doar in US. Amintiti-va ce spuneam despre porcusori!!!
Regia este mult mai atent lucrata iar anumite lucruri trebuie sa se compenseze. Ochii trebuie sa fuga speriati dintr-o parte in alta neintelegand ce se intampla!... pai cum?
America anunta QE2 si dolarul se apreciaza brusc fata de Euro?... e musai sa fie ceva si in Europa!
Problemele au aparut si in Irlanda iar Portugalia este si ea in vizor, solicitandu-se o miscare similara celei americane pentru ambele state Europene.

Cum ar putea insa cineva sa determine o miscare atat de proasta din partea unei uniuni ce doreste sa nu intervina prin masuri inflationiste si care e ceva mai sanatoasa economic? Cei care au citit de-a lungul timpului "Secretul unei crize de succes", cu siguranta isi amintesc modul de actiune!
Probabil ca veti observa si incapatanarea Europei de a nu intra in acest joc, desi lupta impotriva curentului greilor financiari ar putea-o costa mult!

Dar... daca tot am avut QE2... cum se face ca si Aurul scade abrupt?... Ei bine... motivul e acela ca a crescut prea abrupt. Mai are loc de stat pe undeva pe sus dar... lucrurile nu arata bine nici acolo!

Cu alte cuvinte "planetele" incep sa se alinieze. Regia este pregatita, decorurile au luat deja ochii multora si putini au mai ramas sa inteleaga ce se intampla. Probabil pe zi ce trece vor ramane din ce in ce mai putini dar... asa e in tenis!

Dragilor... urmeaza o perioada "vesela"!
Tineti-va bine!

marți, 9 noiembrie 2010

bibliografie pentru ciza

Intreaga lume s-a impartit in inflationisti si deflationisti.
Ambele categorii sunt de acord cu problemele si chiar cu actiunile guvernelor dar diferenta majora este ca unii considera ca eforturile guvernelor de a sustine un joc Ponzi ce se intinde peste mai multe generatii va reusi in timp ce altii considera ca desi guvernele vor incerca din rasputeri, e greu sa pacalesti oamenii la nesfarsit in exact acelasi fel.
Am gasit un articol fantastic in acest sens, scris undeva prin anii 2001... despre Japonia.
Aceea era perioada in care, la fel ca si in US din zilele noastre, guvernantii nu intelegeau ce se intampla si de ce banii deja ieftini si ieftiniti in continuare nu reusesc sa miste o economie pana atunci destul de performanta.

Din pacate articolul respectiv din 2001 l-am gasit doar intr-o forma text dar cred ca e destul de usor de inteles, in ciuda lipsei graficelor, ce si de ce nu a mers.

Reproduc doar un scurt fragment din solutiile propuse atunci pentru a putea face comparatia cu solutiile de acum:
" The solution to Japan's liquidity trap, according to a number of academic economists, is for the nation to spark inflation intentionally. If prices are rising at a decent clip -- say, at 5% a year -- and interest rates stay below that, companies and consumers might snap up loans because the real cost of borrowing would be negative. That might prod the Kawamotos to dip into their savings and buy a TV set."

Ciudat este ca atunci nimeni din Japonia nu si-a pus problema daca acea crestere ce ii caracteriza in perioada buna era normala... daca e normal sa iei credite pentru 100 de ani ca sa-ti cumperi o casa sau daca preturile si veniturile vor creste mereu mai mult decat dobanzile de plata.

Nici acum in lumea catre care ne uitam cu jind nu se intelege ca nu trebuie sa crestem la nesfarsit consumul actual bazandu-ne pe veniturile din urmatorul secol sau macar din urmatorii 90 de ani. Iar pana cand nu va intelege acest lucru, mentalitatea necesara unei cresteri durabile nu va exista.
Din pacate momentul in care se va intelege acest lucru va fi unul destul de trist deoarece, desi reprezinta un punct de la care se poate incepe cresterea, reprezinta un punct destul de dureros, pe care oamenii nu vor sa il accepte.

luni, 8 noiembrie 2010

Oare ce se intampla?

Americanii incep QE3. Cursul de schimb tocmai a avut un spike si totusi... si totusi lucrurile nu sunt atat de simple pe cat par!
Chiar daca multi credeau ca dolarul se va "duce la gara" cu aceasta ocazie, spuneam aici ca ma astept ca acest QE2 sa fie "dezamagitor"... Aici de ce ma astept sa aibe efecte doar pe termen scurt iar aici povesteam unde cred eu ca se vor vedea aceste efecte.

S-ar parea ca lumea a inteles ca nu poti creste cu viteza la nesfarsit. S-ar parea in aceste conditii ca FED s-a jucat iar cu vorbele, principalul instrument de politica monetara ce le-a mai ramas. Ma intreb daca in Olanda anului 1637 ar fi incercat sa creasca arbitrar preturile lalelelor ar fi reusit sa le sustina pana azi preturile ridicate...

FED insa a folosit aceasta arma foarte inteligent, jucandu-se cu 2 variabile diferite, in conditiiile in care asteptarile erau legate de o singura variabila (doar suma cheltuita, nu si timpul in care va fi cheltuit).

Interesanta este evolutia mai recenta deoarece dupa perioada de confuzie, folosita din plin de speculatori, lucrurile s-au intors de unde s-a plecat.

Acum Eur/USD este la 1.392 (fata de i.401 cat era inainte de anuntul FED).

Nu-i asa ca e interesanta economia?
Poate cineva sa-mi explice acum efectul QE2 in ce priveste cursurile de schimb? Si daca efectul nu prea exista, atunci... putem crede ca acest QE2 va schimba ceva din cursul normal al economiei?

Daca a fost interesant, da-le si prietenilor sansa sa citeasca!

A apărut o eroare în acest obiect gadget