duminică, 12 septembrie 2010

Nevoia unei paradigme noi

Intr-un final m-am intors din concediu. Mi-am dat seama ca e primul concediu de 2 saptamani pe care l-am avut in ultimii 6 ani. Si mi-am mai dat seama ca mi-a placut.
Am avut insa o mica problema. Sambata trecuta am trecut din nou prin Romania si mi-am redeschis Blackberry-ul... aveam o multime de mailuri necitite, o multime de raspunsuri de dat si o multime de intrebari de pus. Am incercat sa ma uit doar pe ce era mai important iar efectul nu a fost tocmai bun: a urmat o saptamana in care in ciuda conditiilor perfecte, nu am mai dormit la fel de bine stiind cate voi avea de facut cand ma intorc.

Dupa vacanta nu voi incepe cu analize... am pierdut legatura cu ce s-a intamplat in lume aproape complet in aceste 2 saptamani (si a fost incredibil de bine). Ba chiar va voi ruga sa imi recomandati cateva articole, posturi, stiri etc. care sa ma puna cat mai repede la curent cu ce s-a mai intamplat.

Voi reveni insa la o tema destul de draga mie: fericirea!
Imi amintesc acum multi ani aveam o "gasca" de prieteni cu care mergeam pe munte. Luam sambata personalul spre Brasov, ne dadeam jos la o statie, cumparam cateva conserve si paine (ne costa cam cat ma costa acum drumul zilnic cu masina pana la serviciu), urcam cat ne tineau picioarele, puneam cortul si urma o zi sau o saptamana in care auzeam doar sunet de chitara si rasete...
La un moment dat un amic ne-a spus ca se angajeaza, ca va fi un pic ocupat dar ca are nevoie de bani ca sa isi schimbe echipamentul de munte. Urmatoarele saptamani nu a mai fost cu noi deoarece era ocupat sau obosit. Urmatoarele luni a venit doar de cateva ori. Apoi am inceput sa-l vedem din ce in ce mai rar deoarece muncea tot timpul, uneori chiar si in weekend, iar cand nu muncea era prea obosit ca sa mai colinde pe coclauri.
L-am intrebat de ce mai continua sa munceasca daca deja are bani pentru echipamentul pe care si-l dorea + pentru urmatorul an de plimbari montane si ne-a zis ca... are ceva important de terminat.
Acum intreaga "gasca" munceste din greu si desi ne propunem in fiecare luna sa facem o iesire "ca alta data", rar reusim! Ultima oara am mers cu personalul de 6 acum vreo 3-4 ani, doar ca sa ne amintim cum era:).
Ne-am obisnuit cu totii cu acest program, ne-am obisnuit cu totii sa avem nevoie de din ce in ce mai mult pentru a fi "fericiti".
Vorbeam mai demult despre adevaratul sens al economiei si spuneam ca "Economia Fericiri" are o mare problema in a cuantifica fericirea.
S-au facut anumite incercari incepute de A.Oswald care compara pierderea unor chestiuni care te fac fericit (familie, timp, pozitie etc.) cu pierderea unei parti din venitul lunar sau alte incercari de cuantificare a faricirii.
Flavian mi-a propus mai demult, pe o tema asemanatoare un post extrem de interesant pe care va recomand tuturor sa-l cititi... macar o data.

Pentru ca apoi vreau sa va intreb:
Care este cea mai importanta sursa de fericire pentru voi?


Oare nu cumva ar fi cazul sa modificam valorile noastre si sa gasim o sursa de fericire mai puternica si mai sustenabila decat consumul de bunuri si servicii? Oare nu cumva avem nevoie de o paradigma care sa nu mai lege totul de consum? Oare ar trebui sa fim fericiti ca ne-am facut o casa pe care o vom plati in urmatorii 20-30 de ani si ca ne schimbam masinile la fiecare 3-5 ani sau ar trebui sa muncim mai putin si sa traim mai mult?

Ma voi gandi la aceste lucruri maine dimineata... in drum spre munca:)). Pun pariu ca pana luni seara toate aceste intrebari vor fi deja trecute iar eu voi fi prins din nou in vartejul muncii.

Si in incheiere sa va las sa va uitati la un filmulet ce arata un exemplu de tara care reuseste sa fie fericita desi nu se bazeaza pe consum. Si ei sunt latini, ca si noi... Dar ei nu sunt balcanici!

5 comentarii:

Mihvoi spunea...

Sa-ti fie de bine (concediul) ! Esti in lista mea de feed-uri, astept noi posturi ;)

Ce spui aici suna foarte aproape de 'Fenomenul downshifting - de Aurora Liiceanu'. Cine nu l-a citit deja, il recomand cu caldura. Nu am gasit o sursa oficiala, dar l-am gasit de exemplu aici

Despre concediu, se pare ca sunt necesare minim 2 saptamani pe an concediu "dintr-o bucata". Am lansat si eu o mica provocare despre concediu aici.

Deceneu spunea...

Tot la TED era si raspunsul.
Un profesor de filozofie spunea despre fericire ca este raportul subunitar, intre satisactii(realizari) si dorinte si ca avem doua posibilitati, sa incercam sa marim numaratorul, sau sa micsoram numitorul.
Vad ca ideea apare si in filmulet.

Informatii-economice spunea...

@Mihvoi - Multumesc pt includerea in lista de feeduri. Downshiftingul este o miscare veche care ar fi avut mult mai multe sanse de reusita in lipsa influentei media ghidate de marketingul mondial. Iar marketingul este stiinta care normeaza cum sa scoata mai multi bani din buzunarul oamenilor:)...
@Deceneu - Cu siguranta ne dorim mult prea mult. Aceasta e cea mai "perversa" parte a economiei... chiar daca resursele sunt putine, nevoile sunt nelimitate, macar ca numar...

Anonim spunea...

Popescu> IE stii ca unii angajatori intentionat nu dau concedii mai mari de 2 sapt pentru ca sunt constienti ca angajatului ii vin idei..

In 2 sapt ai timp sa iti revii din starea de spalare a creierului in care te baga sclavagismul modern (adica JOBUL).

Relativ la fericire, stiam deja ca un negru din America de Nord, desi e mult mai bogat, e mai putin fericit decat un negru din Africa. Asta se intampla din cauza faptului ca fericirea individului este generata de modul cum se vede el in comparatie cu ceilalti membrii ai comunitatii in care traieste (mai tare/mai slab).

Astfel, cineva care castiga 3 dolari intr-o tara in care venitul mediu este 1 dolar, este mult mai fericit decat cineva care castiga 10 dolari intr-o tara in care venitul mediu este 30 de dolari.

Practic, materialismul este de fapt o forma de adaptare a individului la mediul in care traieste. Astfel, intr-o societate materialista, un individ devine si el sclavul banului/carierei/jobului, desi este suficient de inteligent sa iti dea seama ca nu asta nu il face mai fericit, doar ca urmare a instinctului de conservare/supravietuire.

Informatii-economice spunea...

Un exemplu mai apropiat sunt "nostalgicii". Problema pentru care actualul regim nu le place nu este aceea ca ar consuma mai putina carne, paine sau banane decat consumau inainte de 89 ci pentru ca pe atunci ei se considerau persoane medii (sau peste medie) din punct de vedere al statutului social in timp ce acum majoritatea au trecut in paturile de jos.

In privinta concediului stiu ca in perioada verii am foarte mari probleme in a vorbi cu omologii mei din strainatate din cauza ca... ei sunt in vacanta perioade foarte lungi de timp.
In privinta Jobului, desi recunosc ca muncesc de obicei aprox 12-16 ore pe zi, trebuie sa recunosc ca imi face placere! Putini isi pot imagina senzatia pe care o ai in momentul in care vezi ca ti-a reusit ceva... ca ti-ai impins inca o data limitele mai departe. Si in plus, nu e o satisfactie legata in nici un fel de bani!
Blogul e doar un exemplu: ma trezesc ca scriu cate ceva noaptea tarziu sau dimineata devreme... desi nu imi aduce nici un venit.

Daca a fost interesant, da-le si prietenilor sansa sa citeasca!

A apărut o eroare în acest obiect gadget