Nevoia unei paradigme noi

Intr-un final m-am intors din concediu. Mi-am dat seama ca e primul concediu de 2 saptamani pe care l-am avut in ultimii 6 ani. Si mi-am mai dat seama ca mi-a placut.
Am avut insa o mica problema. Sambata trecuta am trecut din nou prin Romania si mi-am redeschis Blackberry-ul... aveam o multime de mailuri necitite, o multime de raspunsuri de dat si o multime de intrebari de pus. Am incercat sa ma uit doar pe ce era mai important iar efectul nu a fost tocmai bun: a urmat o saptamana in care in ciuda conditiilor perfecte, nu am mai dormit la fel de bine stiind cate voi avea de facut cand ma intorc.

Dupa vacanta nu voi incepe cu analize... am pierdut legatura cu ce s-a intamplat in lume aproape complet in aceste 2 saptamani (si a fost incredibil de bine). Ba chiar va voi ruga sa imi recomandati cateva articole, posturi, stiri etc. care sa ma puna cat mai repede la curent cu ce s-a mai intamplat.

Voi reveni insa la o tema destul de draga mie: fericirea!
Imi amintesc acum multi ani aveam o "gasca" de prieteni cu care mergeam pe munte. Luam sambata personalul spre Brasov, ne dadeam jos la o statie, cumparam cateva conserve si paine (ne costa cam cat ma costa acum drumul zilnic cu masina pana la serviciu), urcam cat ne tineau picioarele, puneam cortul si urma o zi sau o saptamana in care auzeam doar sunet de chitara si rasete...
La un moment dat un amic ne-a spus ca se angajeaza, ca va fi un pic ocupat dar ca are nevoie de bani ca sa isi schimbe echipamentul de munte. Urmatoarele saptamani nu a mai fost cu noi deoarece era ocupat sau obosit. Urmatoarele luni a venit doar de cateva ori. Apoi am inceput sa-l vedem din ce in ce mai rar deoarece muncea tot timpul, uneori chiar si in weekend, iar cand nu muncea era prea obosit ca sa mai colinde pe coclauri.
L-am intrebat de ce mai continua sa munceasca daca deja are bani pentru echipamentul pe care si-l dorea + pentru urmatorul an de plimbari montane si ne-a zis ca... are ceva important de terminat.
Acum intreaga "gasca" munceste din greu si desi ne propunem in fiecare luna sa facem o iesire "ca alta data", rar reusim! Ultima oara am mers cu personalul de 6 acum vreo 3-4 ani, doar ca sa ne amintim cum era:).
Ne-am obisnuit cu totii cu acest program, ne-am obisnuit cu totii sa avem nevoie de din ce in ce mai mult pentru a fi "fericiti".
Vorbeam mai demult despre adevaratul sens al economiei si spuneam ca "Economia Fericiri" are o mare problema in a cuantifica fericirea.
S-au facut anumite incercari incepute de A.Oswald care compara pierderea unor chestiuni care te fac fericit (familie, timp, pozitie etc.) cu pierderea unei parti din venitul lunar sau alte incercari de cuantificare a faricirii.
Flavian mi-a propus mai demult, pe o tema asemanatoare un post extrem de interesant pe care va recomand tuturor sa-l cititi... macar o data.

Pentru ca apoi vreau sa va intreb:
Care este cea mai importanta sursa de fericire pentru voi?


Oare nu cumva ar fi cazul sa modificam valorile noastre si sa gasim o sursa de fericire mai puternica si mai sustenabila decat consumul de bunuri si servicii? Oare nu cumva avem nevoie de o paradigma care sa nu mai lege totul de consum? Oare ar trebui sa fim fericiti ca ne-am facut o casa pe care o vom plati in urmatorii 20-30 de ani si ca ne schimbam masinile la fiecare 3-5 ani sau ar trebui sa muncim mai putin si sa traim mai mult?

Ma voi gandi la aceste lucruri maine dimineata... in drum spre munca:)). Pun pariu ca pana luni seara toate aceste intrebari vor fi deja trecute iar eu voi fi prins din nou in vartejul muncii.

Si in incheiere sa va las sa va uitati la un filmulet ce arata un exemplu de tara care reuseste sa fie fericita desi nu se bazeaza pe consum. Si ei sunt latini, ca si noi... Dar ei nu sunt balcanici!