joi, 21 octombrie 2010

De Soto

Am ascultat ieri prelegerea de seara a prof de Soto. Cu parere de rau a trebuit sa refuz invitatia lui Bogdan deoarece la pranz am fost destul de ocupat dar cred ca partial de Soto a acoperit subiectul de la pranz si in ASE.
Chiar daca sunt de acord cu multe dintre lucrurile spuse de el in continuare nu sunt convins ca el propavaduieste "calea cea buna".

In primul rand ideea de antreprenoriat, una buna in sine, nu stiu cat de aplicabila este... in lipsa unor "statistici oficiale", ma intreb cat de usor ar fi sa afli ca e nevoie de ceva intr-un anumit colt al lumii, in conditiile in care traim totusi intr-un univers limitat.
Pe partea de distorsionare a pietei prin interventia statului si imposibilitatea calculului economic, R. Lucas spunea ca miscarile statului pot fi endogenizate avand in vedere ca se cunosc scopurile lor. Nu stiu insa ce se intampla cu miscarile a milioane de oameni chiar mai imperfect informati decat statul statul... pot fi acestea prevazute in conditiile in care miscarile lor depind de atat de multe variabile?

Problema aruncarii de masa monetara pe piata e intr-adevar o prostie in momentul in care vezi ca acest lucru nu mai functioneaza. Nu stiu cat de corect este insa un etalon aur avand in vedere ca (in opinia mea) nu incurajeaza dezvoltarea...
Hai sa incercam un exemplu: sa spunem ca tot ce avem e pretuit in aur sau in orice alt etalon ce ramane aproximativ constant. Ma intreb ce s-ar intampla pe termen ceva mai lung... Sa zicem ca incepem prin anii 1900 si ne gandim la industria Auto. Sa zicem ca primul automobil a avut un pret... urmatorul includea ceva mai multa inovatie asa ca trebuia sa fie mai scump (chiar daca acest lucru inseamna o inflatie absolut normala observata CPI)... dar diferenta aceasta ar fi fost destul de dificil de platit in conditiile in care masa monetara ramane constanta... Acum intrebarea: oare industria auto ar fi ajuns la nivelul de azi in conditiile pastrarii etalonului aur?
Da! Este corect ca se risipesc resursele, da, este corect ca ESP-ul mi-a intrat doar de vreo 4 ori dar m-a salvat de cel putin 2... da, este corect ca nu e nevoie neaparat de oglinda heliomata si senzori de de toate dar... sunt foarte folositoare. In plus, chiar daca se consuma mai multe resurse, se descopera si metode alternative de procurare a lor...
Ca sa ne reamintim un episod de istorie, in criza anilor '30, lumea a inceput din nou sa creasca doar dupa ce s-a rupt etalonul aur si s-a permis deprecierea monedei prin lege pana la un alt nivel de referinta in aur... As spune ca nici atunci nu s-au platit complet oalele sparte in perioada precedenta de crestere (a fost nevoie de ww2 pt asta) dar... chiar daca obiectivul declarat este eficienta, spuneam odata ca un obiectiv mai realist pt economie e controlul iar ca obiective personale probabil fericirea/ starea de bine.

Mai mult, observam ca acum cand banii se devalorizeaza, avem din ce in ce mai putini tirani care iau cu ei in mormant "tezaurul"... (ar fi ce-i drept cateva cavouri cu termopane pe la Bellu dar piramide mai rar).

Continuand exemplul cu masini... ma intreb daca dupa 110 ani s-ar compara 2 economii... una "pe steroizi financiari" precum actualul sistem si una cu etalon aur care a inhibat cresterea pastrand insa anumite proportionalitati cu resursele rare... oare din care economie v-ati cumpara voi o masina? V-ati lua un Camaro sau un CLK provenite din economii declarate de de Soto ca socialiste (deoarece ingradesc antreprenoriatul prin interventiile statului) sau v-ati lua o masina "Tata Motors", asa cum banuiesc ca ar ajunge cele gandite cu respectarea proportionalitatii cu resursele?
Si daca ati alege Camaro sau CLK, nu cumva le-ati arata celor care inca mai pastreaza respectul pentru resurse ca gresesc? Oare dupa ce ar pierde odata in acest joc, nu ar fi si ei tentati sa schimbe partea? Dar oare nivelul de dezvoltare la care ar ajunge i-ar permite economiei care nu a luat steroizi sa concureze cu cea foarte puternica?

Am descoperit insa ca avem pareri comune in multe chestiuni, una dintre ele fiind cea a inflatiei vs deflatiei... Si de Soto considera ca initial sistemul se va contracta precum in Japonia, odata cu stingerea datoriilor si astfel sterilizarea de masa monetara in conditiile lipsei cererii de bani urmand ca apoi sa depinda foarte tare de cat de bine vor reusi bancile sa sterilizeze excesul de lichiditate... si nici el nu crede ca acest lucru se va intampla.
Spuneam in posturi trecute ca da... dupa 5-8 ani de deflatie, ne va lovi un adevarat uragan financiar... deocamdata insa nu! Nimeni nu castiga acum de pe urma inflatiei (sau ma rog... nimeni dintre cei importanti).

Am descoperit ca am aceeasi "pasiune" ca si de Soto legata de interventia statului si ca si acesta ar dori ca statul sa isi diminueze puterea... Normal pentru el ca varf de lance al gandirii libertariene... am descoperit si eu ca sunt mai libertarian decat credeam in anumite privinte.

Am descperit insa si ca avem pareri radical diferite in ce priveste economia subterana si statistica!!! Eu prefer oricand un model econometric bine garantat in fata unui rationament si as prefera sa fim cu totii egali iar comportamentul de tip freerider sa fie minimizat pe cat posibil.

Intr-un final am vrut sa ii pun o intrebare mai degraba morala:
Cum se face ca majoritatea libertarienilor convinsi pe care ii cunosc se plang de faptul ca statul le-a taiat 25% din salariu... in conditiile in care si de Soto e profesor la o universitate de stat? De ce atat de multi libertarieni apeleaza la fonduri publice pentru a castiga mai bine?

Asta e un fel de "fa ce zice popa, nu ce face popa"?...
Ma bucura in schimb faptul ca in conditiile in care austrianistii nu prea recunosc drepturile de autor, cartea sa proaspat lansata in Romania se afla si pe net, in limba engleza.


In concluzie, a fost o alta experienta interesanta, o prezentare a unor idei ce au cucerit extraordinar de multi oameni, o prelegere occidentala, plina de energie (chiar daca mi-ar fi placut sa ne vorbeasca liber, nu sa citeasca).
Sper ca v-a placut si voua!

5 comentarii:

Radu Ionescu spunea...

Eu am fost la cea de la pranz si din ce spui tu cam deduc ca nu avea mare rost sa merg la amandoua ca s-au suprapus destule notiuni si ca aproape-libertarian neangajat la stat era greu sa ajung la amandoua.

A fost interesanta si omul e clar pasionat de ce spune. Si parerea mea e ca a citit nu a vorbit liber si din cauza ca nu stapaneste destul engleza.

Si eu am fost de acord cu unele, cu altele nu.

Fata de ce spui in post, amicul cu care eram chiar a intrebat asta (progress tehnologic, el nu se gandea la masini ci la iphone si laser) si a primit un raspuns cam evaziv de genul e in regula sa dai otrava unui om sanatos daca din asta rezulta un progres tehnologic in chimie in viitor? La care a raspuns nu evident, desi mi s-a parut atitudinea lui in genul "Fiat iustitia, et pereat mundus" .

De fapt mie libertarienii convinsi mi se par un pic prea idealisti, prea teoreticieni si prea extremi, ceea ce , zic eu, dauneaza mesajului care vor sa il trimita. Putina moderatie, macar asa de ochii lumii, ar face bine. Am vazut destui studenti de romano americana care au parasit sala crezand ca ala e nebun.

Oricum, interesanta prezentare ...

Vranceanu spunea...

Ce-ar putea sa inventeze G20..iti zic eu nimic. Ei nu reusesc sa se puna de acord pe chestiuni mai simple decat "currency war". Mi-e teama ca scenariul din 30 se repeta..si USA tocmai au mai trimis 60 de aioane in Golf...si au mai incheiat si un deal de arme cu Arabia Saudita de 60 mld USD. Cred ca sunt in vacanta aia cu avioanele..sper sa fie.

Informatii-economice spunea...

@Radu - da, am inteles ca mereu citeste iar accentul si faptul ca din cand in cand are nevoie sa i se explice intrebarile ma duc si pe mine cu gandul la faptul ca citea ca sa fie sigur ca se intelege ce vrea sa spuna.

Dezamagirea mea a fost ca a spus ceea ce stiam deja. Cred ca ne-a subestimat un pic. Pana si studentii pe care i-am chemat in sala au spus ca stiau despre austrianism cam tot ce a spus si se asteptau sa vina cu solutii concrete la problemele actuale.

O alta critica foarte puternica, de aceasta data chiar austrianista ar fi: daca distrugem de maine bancile centrale... acest lucru inseamna o scadere a utilitatii pe termen scurt a tuturor, pana cand vom pune la cale un alt sistem economic mai bun... Dar acest lucru este contra praxeologiei austrianiste!... Oamenii nu vor actiona impotriva propriei interese si nu isi vor dori sa o duca mai rau, nici macar pe termen scurt!
@Vranceanu - la ce te referi cand spui ca scenariul din '30 se repeta?

Radu Ionescu spunea...

Mda si eu zic ca lucrurile trebuie sa fie facute un pic temperat, moderat, schimbarile bruste, extreme, pot fi motivate, poate, uneori, dar nu sunt mereu binevenite si pot crea dezechilibre grave. Pe de alta parte nici prea multa grija nu e indicata ca asa nu mai schimbi nimic.

O sa fie o evolutie interesanta in urmatorii 5-10 ani in vestul europei (eu sunt in mare minoritate intre cunoscuti, mari admiratori ai sistemelor vestice, cand zic ca o sa aiba si ei probleme, dezechilibre, ca pierd competitivitate economica cu socialism excesiv, dar poate ma insel, mai ales ca eu de cand am inceput sa bag in seama politica si economia sunt cam convins spre dreapta, nu spre stanga, deci poate nu sunt impartial in judecata). Sunt in general curios daca o sa se mai tempereze un pic socialismul, interventionismul statului, si daca nu o sa crape sandramaua pana sa se intample asta.

Anglia taie la greu acum in zbieretele diverselor think tankuri "non-partizane". Ma amuza cum tipa socialistii ca reducere ajutoarelor sociale ii afecteaza mai mult pe saraci (pai ... evident). Oricum sa vedem cat ii tine pe conservatori, si cum o sa iasa la alegerile care vin.


Era parca o urare de rau sa traiesti vremuri interesante. Ma gandesc ca Vranceanu se refera la rezolvarea marii crize cu razboi ...

Informatii-economice spunea...

Da... si eu am zis de mai multe ori ca s-ar putea sa urmeze dar... pana acum nu a aparut inca.
Varianta subjugarii unei parti a lumii ar fi intr-adevar buna pentru economie, chiar daca ar fi complet imorala!

In ce priveste viitorul, chiar daca si eu sunt un adept al libertatii (chiar daca nu extreme) si al statului minimal (chiar daca nu disparut complet), am ciudata impresie ca viitorul va fi unul social! Nu ar fi un capat de tara daca ne gandim ca madam Ostrom a aratat ca un sistem social (common pool resource de fapt) poate fi la fel de performant performant decat unul liberal. Problema e ca un astfel de sistem e foarte greu de tinut in frau si de controlat!

Daca a fost interesant, da-le si prietenilor sansa sa citeasca!

A apărut o eroare în acest obiect gadget